Peste aproximativ o lună, la Vancouver, în Canada, va începe cea
de-a 21-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, competiţie la care
România respectă în totalitate sloganul Olimpiadei: "important este
să participi". Pentru că, din păcate, nici la ediţia din acest an
nu visăm, măcar, la un loc pe podium, iar singura noastră medalie
la o Olimpiadă de iarnă am câştigat-o acum 42 de ani, la Grenoble,
în Franţa, când Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe ne-au adus un bronz
în proba de bob 2.Pentru ediţia din acest speranţele noastre într-un rezultat bun vin din partea câtorva sportivi, iar biatlonista Eva Tofalvi este un nume de urmărit. "Pregătirile merg foarte bine pentru noi", a spus, ieri, pentru Gândul, Eva Tofalvi, "chiar dacă nu a fost atât de multă zăpadă. Pentru noi a fost de ajuns să ne antrenărm în perioada sărbătorilor şi acum o să plecăm afară pe la concursuri unde o să ne pregătim în continuare". Pentru biatloniştii români condiţiile de pregătire în România sunt inexistente, iar oficialităţile de la noi abia acum promit să construiască piste pentru acest sport, dar Eva nu mai crede în nimeni până nu e gata. "La capitolul baze de pregătire stăm dezastruos, dar am înţeles că ar face nişte pârtii. Eu nu ştiu ce să vă zic, nu ştiu care este adevărul, dar nu mai cred până nu văd. Pe hârtie sună bine. Eu vreau să le văd realizate".
Şi pentru că nu se pot pregăti în ţară, biatloniştii români sunt obligaţi să meargă printre străini, dar, paradoxal, acolo se simt mai bine ca în România: "Noi suntem priviţi cu simpatie afară pentru că cei care sunt în acest sport ştiu ce condiţii avem acasă. Ca să nu mai spun că după fiecare cursă sunt asaltată pentru autografe, aproape că mă dărâmă copiii când mă înconjoară. Afară mă respectă şi mă apreciază mai mult".
Interes mare în rândul copiilor Pentru Olimpiada de iarnă din acest an aşteptările sportivilor români sunt destul de mici, lucru pe care îl confirmă şi Eva Tofalvi. "O estimare realistă în ceea ce mă priveşte nu aş vrea să fac, dar cu echipa, în proba de ştafetă, cred că o clasare între primele zece echipe din lume este posibilă, iar ăsta ar fi un rezultat foarte bun", spune compatrioata noastră, care crede că acest sport ar avea o soartă mai bună dacă ar exista o preocupare a celor responsabili: "Interes pentru biatlon există şi dacă mergeţi la un Campionat Naţional o să vedeţi sute de copii.
Acum avem copii mai mult ca niciodată pentru că cei de la şcolile sportive se descurcă bine, aşa că se poate spune că acest sport are viitor în România. Problemele apar abia atunci când ei cresc şi cluburile nu mai au bani să-i susţină, iar ei singuri nu fac faţă. Şi nici statul român nu ajută sportul pentru că biatlonul este un sport scump. Echipamentul costă foarte mult şi la fel de mult costă şi participările la concursuri pentru că în România nu există nici un concurs important".
50.000 de oameni în tribune
În acest sport concursurile importante sunt "afară", în special în ţările nordice, dar şi în Germania, Austria sau Croaţia, acolo unde interesul este enorm. "Peste tot pe unde am fost sportul este luat în serios numai la noi nu, din păcate. Din toate punctele de vedere. De la dotări, de la şcoli, de la pârtii şi până la interesul oamenilor pentru sport, totul este altfel decât la noi. În România nu vezi 50.000 de spectatori la un meci de fotbal, cred că nu sunt atâţia într-o etapă întreagă, iar ei reuşesc să strângă aceşti oameni la o cursă de biatlon.
Şi este dureros pentru că biatlonul este un sport frumos, sănătos, dar nimeni nu ştie de el. Toate ziarele şi televiziunile dau numai fotbal. E o ştire dacă Mutu şi-a făcut un tatuaj nou sau şi-a luat un ceas scump de parcă poporul ar fi mai sănătos aflând ce a mai făcut Mutu. Ştiri din alte sporturi ajung în presă doar dacă este vorba despre un scandal. Altfel, nici o şansă".
Echipamentul, scump pentru România
Revenind la costurile echipamentului, Eva spune că totul te duce undeva în jurul sumei de 5.000 de euro pentru că un biatlonist are un echipament complex. "Echipamentul nostru este complex şi costă în jur de 1.000 de euro, dar îţi mai trebuie şi arma, iar ea costă în jur de 3.000 de euro şi costă mult şi cartuşele, deşi la prima impresie s-ar putea crede că e ieftin. Un cartuş este un leu, dar eu trag o sută de cartuşe pe zi, ceea ce înseamnă că în fiecare lună folosesc cartuşe de o mie de dolari".
Şi pentru că este un sport scump este greu de crezut că se poate trăi doar din biatlon, dar Eva Tofalvi ne contrazice. "Eu trăiesc din biatlon şi trăiesc bine. Premiile la concursuri sunt bune, am un salariu bun la clubul meu, la Sport Club Miercurea-Ciuc, şi cu ce mai primesc din contractele de publicitate o duc foarte bine. Nu câştig ca un fotbalist, dar sunt mulţumită", spune singura biatlonistă din România care a câştigat o etapă de Cupa Mondială, o performanţă pe care, dacă nu facem ceva, avem şanse reale să o aşezăm în vitrină alături de singura noastră medalie olimpică la un sport de iarnă, acel bronz din 1968.
Sursa: gandul.info