România nu are, în acest moment, o trambulină pentru săriturile
cu schiurile, dar are viitor. Cel puţin din punct de vedere uman,
în condiţiile în care Naţionala de copii a ţării noastre a câştigat
deja de două ori turneul celor patru naţiuni pentru copii, o
competiţie foarte importantă la acest nivel de pregătire. Iar
reuşita copiilor români este una extraordinară în condiţiile în
care se antrenează printre străini, tocmai în Austria. Dar acestea
sunt condiţiile, iar Puiu Gaşpar, secretarul general al FR de Schi
şi Biatlon, este mulţumit că federaţia îşi permite acest lucru."Avem un program condus de un antrenor austriac, program care se desfăşoară chiar în acest moment în Austria. Am structurat săritorii în trei loturi, lotul A, în care avem şi o fată, lotul B şi lotul C, acesta din urmă fiind lotul copiilor, fete şi băieţi. Avem tot ce ne trebuie, de la echipament la condiţii de pregătire, doar că nu le avem acasă. În momentul de faţă, însă, complexul de trei trambuline de la Râşnov este într-o stare avansată a construcţiei şi suntem convinşi că anul viitor, cam prin luna august, va fi inaugurat. După aceea ne vom ocupa şi de complexul de la Săcele".
Sport cu tradiţie în România
Chiar dacă de ani buni nu s-a mai auzit nimic de săritorii români cu schiurile, nu înseamnă că acest sport nu a existat la noi în ţară sau că nu am avea tradiţie. Dimpotrivă. Tradiţie există, doar că, în lipsa unor trambuline, copiii nu au avut unde să se antreneze. "A fost un sport popular, de tradiţie, în România, dar singura problemă e că bazele pe care le-am avut s-au dărâmat şi nu am avut condiţii. Spre norocul nostru, a venit acest parteneriat cu OMV prin care ne-am angajat să construim cele două complexe şi să asigurăm pregătirea pentru un lot de 30 de copii. Din fericire, avem mult mai mulţi copii, aşa că avem viitor", spune Puiu Gaşpar, care explică şi care este vârsta minimă de la care copiii se pot apuca de sărituri cu schiurile şi ce calităţi trebuie să aibă: "Vârsta minimă de la care copiii pot face sărituri este 6 ani, pentru că trebuie ca ei să înţeleagă ce vrem, dar contează mult şi de talentul fiecăruia dintre ei, de aptitudini. Se face selecţie şi apoi încercăm să vedem dacă pot să se acomodeze cu trambuline foarte mici şi uşor-uşor îi urcăm până la trambulinele de 70, 90 sau 100 de metri. Cea mai mică trambulină pe care un copil începe săriturile e de două lopeţi de zăpadă. Acolo începi cu cei de 6-7 ani".
Curajul, principala calitate
Şi pentru că pare riscant să sari în gol de la zeci de metri înălţime, este clar că în acest sport ai nevoie de mult curaj, lucru recunoscut şi de oficialul federaţiei. "Curajul este cea mai importantă calitate a unui săritor, iar de ea îţi dai seama numai prin exerciţii. De la două lopeţi de zăpadă mai pui două, apoi încă două, şi-aşa mai departe. Dacă îl vezi că sare în continuare, e în regulă, are curaj. Dacă se opreşte, atunci e clar că nu face faţă", spune Puiu Gaşpar, dar el este liniştit pentru că foarte mulţi dintre copiii români care vin la sărituri continuă o tradiţie din familie şi sunt pregătiţi: "Cel puţin în Săcele şi în Râşnov este o tradiţie de familie şi mulţi copii care vin la sărituri sunt copiii foştilor săritori români".
Din punct de vedere financiar, săriturile cu schiul nu sunt un sport mai scump decât alte sporturi de iarnă, dar asta numai dacă ai trambulină: "Este un sport scump doar până construieşti trambulina, care te costă foarte mult, pentru că după aceea nu mai sunt cheltuieli foarte mari. Echipamentul de schi este necesar, dar preţurile pentru echipamentul de sărituri nu este diferit de cel al unui schior".
Sursa: gandul.info